C., 27 ani – 16 săptămâni

Este 27 februarie 2021. Am știut că sunt însărcinată încă de când, la o săptămână de la ovulație, au apărut crampele, oboseala și a crescut frecvența urinărilor. Drept urmare, în ziua 28 a ciclului menstrual, am hotărât să nu mai aștept și să fac un test de sarcină. Apar două

C., 28 ani – 16 săptămâni

Aveam 27 de ani când am pierdut-o pe Iulia. Am aflat că ceva este în neregulă la morfologia de trimestrul I – copilul avea o anomalie incompatibilă cu viața. Evident că nu i-am crezut, am tot continuat să sper că nu au văzut bine în ecografie, că se poate repara,

I., 32 ani – 25 săptămâni

În data de 9 decembrie 2012 s-a născut fără viață primul meu băiețel. Aveam aproape 24 de ani. A fost o sarcină dorită, dar din păcate, nu a fost să fie atunci. Pe 25 noiembrie a început calvarul nostru, când am aflat că sarcina ar avea probleme. Din păcate, până

I., 32 ani – 19 săptămâni

La spital, medicul de gardă mi-a făcut un ecograf și, timp de câteva minute, a evitat să îmi spună ceva. Apoi a urmat: „Sarcina este oprită în evoluție...” În acel moment, am simțit că totul s-a năruit, nimic nu mai avea sens. Doamna doctor m-a îmbrățișat și a ieșit din

N, 30 ani – 15 săptămâni

A trecut deja aproape jumătate de an de când am pierdut-o pe fetița mea, însă tot nu pot accepta că ea nu mai este cu noi și cred că cea mai grea perioadă este acceptarea. Mă simt atât de goală în interior, iar sufletul este la fel de plin de

O., – 21 săptămâni

În dimineața zilei de Crăciun, am anunțat întreaga familie, toată lumea s-a bucurat enorm, eram foarte fericiți. […] Doctorul mi-a spus că putem face triplutestul și, normal, l-am făcut. Aici a început coșmarul: risc ridicat de Sindrom Down 1:80. Am simțit că pică cerul pe noi, eram deja în săptămâna

R.A., 32 ani – 20 săptămâni

A fost o sarcină obținută destul de ușor. Mergeam la un medic renumit, cotat bine la noi în oraș. Într-o duminică am început să am dureri. Durerile au fost mai intense luni dimineața, am scris medicului, l-am sunat, dar nu a răspuns deloc. Ca o inconștiență, m-am dus la job

V., 36 ani – 22 săptămâni

A trebuit să o nasc la 22 de săptămâni. Corpul meu nu m-a ascultat, copilul meu, Andreea Georgiana, nu a mai așteptat. Am rămas cu tot ce rămâne unei mame: dureri, sângerări, lactație din belșug, depresie post-partum, dar... fără copil.Am trăit stări de șoc, singurătate, neputință, negare, vinovăție față de

LOAD MORE