După 4 ani în care am încercat să rămân însărcinată - ani în care am fost la 6 medici, am făcut nenumărate analize, după o operație de fibroame uterine - care nu împiedicau o eventuală sarcină, dar eliminau orice risc, în ianuarie 2021 (la vârsta de 34 de ani) testul
Aveam 34 de ani și eram în drum spre botezul unui bun prieten, împreună cu soțul, când am simțit că ne dorim și noi puiul nostru de om.Sarcina a venit 4 luni mai târziu și am fost așa fericiți, și nu ne venea să credem ce ușor se întâmplase. De
Abia era o aglomerare de celule cu o inimioară care a început să bată și apoi s-a oprit rapid.Dar e greu de spus pe scurt o astfel de poveste. Am început să scriu aici de multe ori și m-am oprit, crezând că nu merită spusă povestea mea (sunt altele mult
Vă scriu povestea asta pe 22.10.2021, la 2 luni după pierderea sarcinii. Încă suferim, însă nu renunțăm la visul de a deveni părinți.Îmi place să scriu și cred în puterea terapeutică a scrisului, cred în puterea vindecătoare a poveștilor,dar povestea asta nu am putut să o scriu. Nu în agenda
Am așteptat minunea aceasta 13 ani, însă la analizele făcute la dublul test am fost informată că bebelușul meu ar putea avea sindromul Edwards. Nu o să uit niciodată cum stăteam pe scaun, frângându-mi mâinile, iar la grimasa făcută de doamna doctor am știut că ceva nu e în regulă!
De când mă știu, mi-am dorit să fiu mamă. Cu naivitatea unui copil care vedea bucuria și iubirea din acea etapă. La prima sarcină aveam 26 de ani. Într-o zi de martie, am văzut pentru prima dată un test de sarcină cu două liniuțe. Am fost atât de fericită! M-am
Prima sarcină a fost o surpriză. Nu am avut nici cea mai mică problemă. Mi-a fost rău o singură dată, nu am avut dureri. Copilul s-a dezvoltat normal. Era extrem de activ. S-a născut fără nicio problemă. A fost, cred, una dintre cele mai ușoare sarcini din istoria sarcinilor. Când
Ne doream tare un copil: întâi avusesem o sarcină extrauterină, prin care am pierdut primul copil la 6 săptămâni, împreună cu o trompă. Vestea bună a fost că putem face un copil, vestea proastă a fost că... nu a fost momentul, și că va fi mai greu cu o singură
S-a întâmplat în 2020, primul FIV, primul transfer, un embrion care s-a divizat. Ceea ce trebuia să fie o bucurie s-a transformat în coșmarul vieții mele.Am simțit dintotdeauna că voi avea gemeni, nu aș putea explica de ce, dar acest lucru nu m-a speriat. Medicul cu care făcusem FIV-ul și
De mulți ani îmi doream un copil. Timpul a trecut. Când am întâlnit partenerul potrivit, aveam deja 36 de ani. Din păcate, soțul meu avusese o vasectomie, dar după ce m-a întâlnit pe mine, a făcut o operație prin care vasele deferente au fost refăcute.După această operație, am tot încercat