Prima sarcină a fost o surpriză. Nu am avut nici cea mai mică problemă. Mi-a fost rău o singură dată, nu am avut dureri. Copilul s-a dezvoltat normal. Era extrem de activ. S-a născut fără nicio problemă. A fost, cred, una dintre cele mai ușoare sarcini din istoria sarcinilor.

Când copilul pe care îl aveam deja a făcut 2 ani, ne-am decis să lăsăm „la liber” și să vedem ce se întâmplă. Am aflat că eram gravidă pe 1 ianuarie, când am făcut socoteala cu ciclul și mi-am dat seama că era cam târziu. Trecusem prin sărbători cu familia și un Revelion cu prietenii. Băusem.

Medicul ginecolog m-a asigurat că e OK, că, dacă nu mai beau de acum înainte, o să fie bine. Deși a fost oarecum o surpriză, eram amândoi entuziasmați. I-am spus copilului care începuse să îmi asculte burtica (deși eram încă la nivel de 6 săptămâni). Și el era entuziasmat. Mi-am făcut toate analizele, au ieșit bine.

Într-o seară am început să sângerez. Știam că într-o anumită măsură e normal, dar i-am dat mesaj mediculuii. M-a sfătuit să mă duc la urgențe să fiu sigură că e totul OK. La urgențe mi-au făcut o ecografie și mi-au spus că sarcina nu se mai vede. La momentul respectiv deja sângeream abundent. Mi-au făcut chiuretaj pe loc. A doua zi, copilul și-a pus urechea pe burtica mea. I-am zis că „frățiorul nu mai e acolo”. Nu m-a mai întrebat niciodată nimic.

Am rămas cu sentimentul de vinovăție că poate alcoolul din sărbători a fost motivul. Am început să am grijă și să nu mai beau.

Șase luni mai târziu am rămas din nou gravidă. De data asta, fără „petreceri” la activ. Medicul ginecolog m-a pus pe tot felul de suplimente care să mă ajute să duc sarcina la capăt. Am făcut analize. Au ieșit bine. Nu am avut sângerări. Dar nu i-am spus copilului.

La 11 săptămâni m-am dus la un control de rutină. Mi s-a făcut o ecografie. Sarcina rămăsese la nivelul de 7 săptămâni. Nu mai crescuse de atunci. Mi-a spus că fătul probabil a murit.

Nu voiam să cred. Am sunat la alt medic. Mi-a spus că, chiar dacă nu este mort, dacă are dimensiunea de 7 săptămâni când ar trebui să aibă 11, în mod sigur este o problemă mare și ar trebui să fac chiuretaj. De data asta a fost programat.

După aceea am renunțat.

În afară de mine, doar soțul știe toată povestea asta.