În săptămâna 38/39 de sarcină am fost la un control, iar doamna doctor mi-a spus că bebe are cordonul în jurul gâtului, dar că nu ar fi nicio problemă pentru că s-au născut și natural copii cu cordonul în jurul gâtului. La o zi distanță, nu l-am mai simțit așa activ. La consultul ecografic mi s-a spus că bebe e bine.

Din păcate, nu știam că acel moment avea să fie ultima dată când îi auzeam inima. Doamna doctor mi-a mai spus că nu mai pot naște natural, Robert nu mai avea o poziție potrivită pentru naștere, era poziționat cu capul într-o parte. Așa că am programat operația de cezariană. Dar cu o seară înaintea acesteia am început să am contracții, am mers la spital, dar inima copilului nu mai bătea. Noaptea de 20 aprilie 2022 a fost noaptea în care o parte din sufletul meu a murit odată cu copilul meu. Am simțit că toată lumea mea s-a prăbușit și îmi venea să urlu de durere.

A urmat o noapte albă în care m-am rugat și am sperat la o minune. Fiind în stare de șoc, nu puteam accepta noua realitate și aveam impresia că îl simt că se mișcă în burtică. În urma operației s-a constatat că a avut cordonul în jurul gâtului de 6 ori și că, în timpul contracțiilor, acesta l-a strâns și l-a sugrumat.

După autopsie mi s-a spus că a fost un bebeluș perfect sănătos, dar s-a stins mult prea devreme. Tatăl lui a fost să îl vadă la morgă, eu nu m-am simțit capabilă, l-am văzut doar în poze. Nu m-am simțit capabilă nici să mergem să îl îngropăm și am hotărât să îl incinerăm. Plecarea din spital cu brațele goale a fost cel mai dureros moment trăit vreodată.

Toată fericirea noastră s-a transformat în zile pline de lacrimi și întrebări. Întrebări care momentan nu au răspuns: Ce am făcut noi greșit? Poate nu am fost pregătiți să fim părinți? Ce trebuie să schimbăm la noi în urma acestei pierderi? Cine a fost de vină? Deși doamna doctor e un om bun și blând ca profesionist, consider că a greșit și când mai era o zi până la operația de cezariană, nu am fost atent monitorizată, ci trimisă acasă.

Mulțumesc tuturor celor implicați în acest proiect, toate poveștile mă ajută să sper și să simt că sunt înțeleasă.