Numele meu este C., în momentul de față am 30 de ani și sunt căsătorită din 2016. Până anul trecut nu am rămas însărcinată deloc. Am început investigațiile la un doctor specialist în infertilitate și am ajuns la concluzia că nu avem probleme nici eu, nici soțul. Trompele permeabile, AMH bun, spermograma bună. Toate analizele au fost în regulă. Domnul doctor a zis să facem o inseminare în august. Nu am mai ajuns la o posibilă inseminare, deoarece în momentul în care trebuia să sun la clinică să mă programez, am aflat că sunt însărcinată.

Am fost în culmea fericirii pentru că nu îmi venea să cred că, după 6 ani de speranțe, văd două liniuțe pe test. La 2 zile după aflarea veștii că sunt însărcinată, am început să am câteva pete pe slip. M-am speriat și am mers la urgențe. Am anunțat doctorul și el mi-a zis să merg să fac un beta pentru a vedea ce valori are, deoarece sângerarea poate fi de la implantare, și da, să iau 2 Arefam pe zi. Zis și făcut, a doua zi am mers să fac beta și până seara mi-a venit răspunsul: 426, valoarea. Asta era într-o miercuri, vineri trebuia să merg să repet beta la 48 de ore. Dar până vineri, joi am avut din nou sângerare și am mers la urgențe. Aici, doctorul de gardă m-a pus la ecograf și mi-a zis că este o sarcină mică și nu se vede foarte bine. Eu l-am întrebat dacă nu cumva este extrauterină, iar el mi-a zis că nu, ambele trompe sunt în regulă, sarcina este în uter.

Bun, vineri dimineață am mers să îmi fac din nou beta, dar de data asta mă simțeam un pic rău, adică aveam o înțepătură puternică în partea dreaptă, în zona ovarului. Am zis că poate așa e normal, am mers la beta și m-am întors acasă, unde am stat toată ziua în pat. Seara, adică după-amiază, am primit rezultatul, care era 243. Acesta a fost șocul vieții mele, pentru că mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Am început să plâng în timp ce îi scriam doctorului. Acesta a fost destul de prompt în a-mi răspunde și mi-a zis că sarcina s-a oprit din evoluție și să întrerup tratamentul, să aștept să se elimine singură, deoarece nu e nevoie de chiuretaj, iar după ce se oprește sângerarea să merg la el la control. Următoarea săptămână m-am programat la control, deși mai aveam mici scurgeri.

Când am ajuns la el și m-a pus la ecograf din nou, am avut un șoc, mai puternic decât primul, când am aflat că s-a oprit din evoluție și aveam și extrauterină pe partea dreaptă. Ca să fim siguri, am repetat din nou beta și avea valoarea de 560. Atunci, domnul doctor mi-a spus că sigur este extrauterină și că trebuie să merg să fac laparoscopie, pentru că e o operație mai ușoară. Am mers la Timișoara, m-am internat, m-am operat și am rămas și fără bucuria imensă de a fi mamă, și cu o șansă mai mică de a rămâne din nou însărcinată, deoarece mi-a fost scoasă și trompa dreaptă. Domnul doctor, după operație, mi-a zis să mai încercăm 6 luni pe cale naturală, după care să ne îndreptăm spre FIV.

În sufletul meu de 4 luni este numai durere și suferință. La exterior par bine, dar rana din suflet e încă deschisă. Știu că sunt multe femei în situația mea, cu diferite probleme, dar cred și sper că o să ne întoarcă Dumnezeu fața și spre noi.