În urmă cu un an, septembrie a fost cea mai fericită lună pentru noi, mai exact ziua de 23, când pe testul de sarcină au apărut două liniuțe. Prima lună de toamnă, când se spune că totul se pierde, pentru noi a adus o nouă viață, iar martie, prima lună de primăvară când totul renaște… pentru noi a fost opusul, a devenit cea mai neagră lună. Ne-am dorit un copil, nu a întârziat să apară, totul perfect… fetiță, așa cum mi-am dorit mereu.

Toate analizele de prim trimestru perfecte, fetița se dezvolta bine, la fiecare control mi se spunea că este foarte energică și nu are stare. Totul perfect, așa cum am visat, până în data de 9 ianuarie, când am mers la control (aveam 19 săptămâni și 6 zile) și medicul a observat că ceva nu este în regulă. Mi s-a spus că este mai mică cu o săptămână. Nu o să uit niciodată îngrijorarea ce am citit-o pe fața medicului, atât în timpul controlului, cât și după.

A urmat morfologia pentru trimestrul 2… fetița mea era deja cu 2 săptămâni mai micuță. Am repetat la alți 2 medici morfologia, dar același răspuns… fetița rămânea în urmă. Mi s-a spus că nu se știe dacă va rezista în burtică până la 28-30 de săptămâni, când ar avea o greutate compatibilă cu viața. Au urmat controale la fiecare 2 săptămâni, analize, internare, dar nu exista soluție pentru problema mea. Cauza… suspiciune de malformații cromozomiale și insuficiență placentară severă.

La controlul din 22 martie 2022, aveam deja 30 de săptămâni și o zi, lumea mea s-a terminat… fetița mea nu mai avea activitate cardiacă. Am trecut printr-o naștere naturală provocată în aceeași zi. Fetița mea avea doar 410 grame. Rezultatul examenului histopatologic a fost infarct placentar. Am efectuat analize genetice, risc scăzut la toate. Concluzia cadrelor medicale… așa a fost să fie, o întâmplare nefericită.

Mereu mă gândesc cum era dacă era lângă noi. Mi-am imaginat mereu că o să moștenească părul creț de la mine și ochii albaștri ai tatălui său. Ne doream să o cheme Anastasia.