Ne doream tare un copil: întâi avusesem o sarcină extrauterină, prin care am pierdut primul copil la 6 săptămâni, împreună cu o trompă. Vestea bună a fost că putem face un copil, vestea proastă a fost că… nu a fost momentul, și că va fi mai greu cu o singură trompă.

Speranța, însă, nu a murit! A urmat o pauză de „refacere” de 6 luni, după care, spre marea noastră bucurie, al doilea test de sarcină a ieșit pozitiv! Totul părea în regulă, sarcina era poziționată unde trebuie, iar la 6 săptămâni am auzit inima bebelușului, cel mai emoționant moment! Dar apoi, au început sângerările.

Inițial, ecografic, totul părea ok, dar simțeam că sângerările erau prea puternice să fie ceva trecător. Și într-o seară, mergând spre casă, am simțit că elimin ceva alături de sânge, iari când am ajuns acasă, am văzut că „născusem”, doar că muuult prea devreme.