După 2 ani de încercări eșuate, rugăciuni, tratamente, a venit marea bucurie: test de sarcină pozitiv, în Vinerea Mare a Paștelui. În noaptea dinaintea confirmării testului, am visat exact ceea ce s-a întâmplat a doua zi: testul pozitiv, pozele cu testul trimise verișoarei mele și imensa bucurie. Simțeam că explodez de fericire.

A fost cel mai frumos Paște din viața mea. Două ecografii care nu anunțau vreo pierdere, iar la a treia, când trebuia să-i aud inimioara, am primit vestea care mi-a năruit toate speranțele și toată bucuria: sarcina s-a oprit în evoluție. Erau 7 săptămâni și 2 zile, însă sarcina era oprită de la 6 săptămâni. Știu că era o sarcină mică, dar extrem de dorită.

Am fost la pământ și încă sunt, deși au trecut 4 luni de atunci. Încă visez acel bebeluș, încă îmi vin în minte gândurile că acum aveam X săptămâni, că acum trebuia să fac morfologia.