Personalul spitalului Premiere din Timișoara în care am discutat modalități de gestionare a cazurilor de pierderi de sarcină. Proiectul “Mame cu brațele goale” a fost primit cu interes și curiozitate, cadrele medicale prezente au fost deschise la propuneri și au împărtășit din experiențele lor. Am abordat diverse posibilități pentru îmbunătățirea relației cu părinții care pierd un copil înainte de naștere și au fost făcute propuneri pentru elaborarea unor planuri de viitor, cum ar fi dezvoltarea unui protocol la nivelul spitalului.
În ciuda faptului că subiectul a fost unul dificil, cu o încărcătură emoțională puternică, atmosfera a fost deschisă, întâlnirea a fost constructivă și există deschiderea spre schimbare. Am plecat cu certitudinea unei legături noi care se va dezvolta pe viitor, iar fiecare dintre cei prezenți a conștientizat o dată în plus importanța acestui subiect.
“Am avut surpriza plăcută de a vedea oameni care sunt interesați și implicați și în aportul emoțional prin care trece o mamă cu brațele goale. Nu a fost doar o prezentare, a fost o discuție liberă cu gânduri, idei și îmbunătățiri ce ar putea fi aduse în tot acest proces crunt prin care trec unele femei sau, mai bine spus, din păcate, multe femei. Am plecat de acolo cu speranța că și la noi se poate mai bine și că, dacă ne-am implica cu toții, lucrurile cu siguranță s-ar îmbunătăți. Awareness – asta am început să aducem prin toate inițiativele acestui grup minunat (awareness atât pentru noi, femeile, cât și pentru medici și cadrele medicale).” M., una dintre mamele prezente la întâlnire
“Ca moașă îmi doresc să pot să acord pe lângă suportul medical și un solid suport psihologic în astfel de situații. Am încercat, cu fiecare situație, să identific nevoile mamei rămase cu brațele goale și să aduc, cât mi-a stat în putere, îmbunătățiri în atitudinea mea și a echipei mele de moașe. Acest eveniment mi-a solidificat atât speranța, cât și încrederea că putem ușura trecerea prin acest moment tragic cu informare corectă venită chiar din partea mamelor rămase cu brațele goale.” Camelia Irimia, moașă
